Blog

Nu au fost multe evenimente in acest an, dar toate cele care au avut loc, au fost învăluite de o încărcătură aparte. Avem nevoie de interacțiune fizică, de atingeri, de îmbrățișari. De râs, de plimbări, de pahare ciocnite la fiecare gură pe care o bem. La toate aceste evenimente se vedea bucuria pe chipul oamenilor, ca si cum ne-am fi întâlnit după o perioadă lungă, iar la nunta Adelinei si a lui Andrei, s-a râs ca si cum ne-am fi întâlnit după o eră glaciară. Chiar ma gândeam, oare cum ar fi să avem râsul ca unitate de măsură a fericirii? "- Si, cum sunt Adelina si Andrei, se inteleg bine?" "- Da, râd mult împreună." Adelina si Andrei, ma bucur că am fost alături de voi in acea zi minunată, a fost ca o gură de aer proaspăt. Vă îmbrățișez!  

    Văd din ce in ce mai mulți oameni pe biciclete, alergând sau pur si simplu mergând în aer liber. Si nunțile au ținut pasul, dacă "înainte" se puteau număra pe degete evenimentele ținute in aer liber, anul acesta toate au fost mai aproape de natură, de aer curat. Un alt lucru bun este că nunțile cu un număr mai mic de invitați, au un farmec aparte. Emoțiile sunt mai aprinse, îi simți aproape pe toți, pe bunica care varsă o lacrimă pe furiș, îmbrățișarea mamei e mai caldă, strânsul de mână al tatălui, în timp ce te privește cu ochii umezi, toate prind o altă intensitate.   Așa a fost la nunta Mariei și a lui Cătălin, un melanj de emoții și de voie bună, de copii care aleargă și de clinchete de pahare. Maria si Cătălin, vă mulțumesc pentru tot și mă bucur că am surprins emoțiile voastre in acea ultima zi

Ar fi ciudat să nu spunem nimic de perioada asta, toți am avut parte de schimbări în viețile noastre. Momentele cu noi înșine, momentele de introspecție, ne-au facut să vedem putin altfel lucrurile. Chiar dacă toate vor reveni la normal la un moment dat, este imposibil să nu rămână ceva in noi. Ceva bun. Doza de utopie este variabilă, dar niciodată visurile nu au făcut rău cuiva, cel puțin în momentele acelea, de visare, că ulterior