Blog

Se spune că ce e mult strică. Dar cu siguranță mult râs, multă distracție și voie bună nu au stricat niciodată. Iar la nunta Roxanei și a lui Adrian, au fost din plin. Cum perioada asta este una foarte solicitantă pentru fotografi, toți vor să termine cât mai repede evenimentele de editat și de făcut albumele, în același timp este și o perioadă plăcută deoarece revăd cu placere momente frumoase din sezonul care a trecut. Iar de la nunta lor au fost o droaie 🙂 Fiind a patra nuntă din aceeași gașcă (plus două botezuri), știam în ce mă bag. Nu s-au dezis nici de data asta și au continuat cu încă un episod cu care se pare că au ridicat ștacheta. Roxana și Adi, vă mulțumesc pentru încă o experientă dragă sufletului meu și sper ca aceste cadre să vă bucure de fiecare dacă când vă uitați la ele!

  Ieri a nins pentru prima oară anul ăsta, în Vamă. E ciudat cum ai amintiri cu un loc numai vara. La munte te poți duce oricând, poți îndura soarele, vântul, frigul pentru a vedea aceiași munți, de ce nu putem face același lucru cu marea? Cristina și Răzvan nu sunt din Vamă Veche, dar nu a fost deloc greu să strângă familia și prietenii lângă ei și să se distreze până dimineața la Corsaru. Au mai pus câteva ingrediente, o formație cu scule la care trebuie să știi să cânți, unbarman care cu siguranță a inventat câteva cocktailuri noi în seara aia, și câteva lampioane care cred că au ajuns pe deasupra marii pana la bulgari. Cristina și Răzvan, ma bucur că am fost lângă voi, nu neapărat pentru că am revăzut Vama în prima zi a lui septembrie, ci pentru ca am luat parte la bucuria voastră. Vă mulțumesc pentru încredere

  Fiecare nuntă îți lasă un gust, fiecare are particularitatea ei. Nunta Irinei și a lui Vlad a avut o aromă de sfârșit de August, cu un soare trudit și cu un foșnet de frunze care prevestea toamna. Vlad mi-a povestit că, după ce a cerut-o în căsătorie, Irina avea pregătite în gând toate detaliile nunții, de la inele pană la restaurant. Știa că la un moment dat o sa vină și inelul. Mă bucur că prin gândurile ei am fost și eu

  Merg de fiecare dată cu mare drag în Craiova, fiind orașul în care am copilărit. Numai că oamenii se schimba, orașul se schimbă, câteodată prefer să nu mai merg în anumite locuri care sunt încărcate cu amintiri pentru ca nu mai sunt la fel, s-au construit altele pe lângă, unele s-au dărâmat, și nu vreau sa alterez imaginile și trăirile pe care le am întipărite în memorie. Pe Georgiana și pe Toni i-am cunoscut acum doi ani, atunci când Carmen și Ionuț au devenit oficial o familie  Nu e de mirare că sunt prieteni, singurul moment regizat a fost când am făcut fotografiile de grup, atunci i-am zis unui copil să vină mai în față pentru că nu se vedea. În rest, a fost o fotodocumentare a întregii zile, cu zâmbete, cu emoții, cu familie, cu prieteni care s-au distrat până a răsărit soarele din mare. Sau era Balta I de la