Merg de fiecare dată cu mare drag în Craiova, fiind orașul în care am copilărit. Numai că oamenii se schimba, orașul se schimbă, câteodată prefer să nu mai merg în anumite locuri care sunt încărcate cu amintiri pentru ca nu mai sunt la fel, s-au construit altele pe lângă, unele s-au dărâmat, și nu vreau sa alterez imaginile și trăirile pe care le am întipărite în memorie.
Pe Georgiana și pe Toni i-am cunoscut acum doi ani, atunci când Carmen și Ionuț au devenit oficial o familie  Nu e de mirare că sunt prieteni, singurul moment regizat a fost când am făcut fotografiile de grup, atunci i-am zis unui copil să vină mai în față pentru că nu se vedea. În rest, a fost o fotodocumentare a întregii zile, cu zâmbete, cu emoții, cu familie, cu prieteni care s-au distrat până a răsărit soarele din mare. Sau era Balta I de la Preajba, nici nu mai contează…
Oricum, cu Georgiana nici nu ar fi fost nevoie de prea multe vorbe, te înțelege din priviri. Am văzut și privirile dintre ea și Toni, se pare ca au atins un nivel foarte avansat de comunicare, aproape telepatic. Ca fotograf, vezi lumea altfel. Nu ca și cum ai vedea-o prin obiectiv, dar vezi altfel lumina, vezi altfel cum sunt așezate lucrurile, vezi altfel un zâmbet. Atunci declanșezi cu ochii minții. Chiar dacă nu am reușit să o fac mereu cu aparatul, am văzut între ei multe momente care m-au făcut să declanșez cu sufletul.
Georgiana și Toni, vă mulțumesc pentru tot. Pentru încredere, pentru răbdare, pentru prietenie și sper sa ne revedem cât mai curând.
P.S. Se pare că m-am înșelat, doi ani au fost de ajuns să aud din nou Joy Division la o nuntă 

 

 

 

%d blogeri au apreciat: